Există astăzi o ușurătate și o ingenuitate cu care noi ne încredem "adevărurilor" care se vehiculează astăzi pe toate lungimile de undă . Culegem cîte un pic din toate direcțiile "frînturi" pe care le considerăm adevăruri, această culegere făcîndu-o fără nici o regulă, ci în mod dezordonat și capricios. Dintotdeauna în istoria umanității s-a scris literatură, istorie, filozofie, etc. Oamenii în general vor să-și exprime ideile lor. Apostolii lui Hristos au scris  și au predicat, însă au fost trimiși de Hristos, care la rîndul său a fost trimis de Tatăl să  facă cunoscut numele Său oamenilor( Ev. Ioan XX, 21 ) .  Hristos a vorbit în numele lui Dumnezeu Tatăl iar Apostolii au  vorbit și acționat în numele lui Hristos( Fapte III, 6 ).  Pentru Fiul lui Dumnezeu adevărul pe care-l predică  este incontestabil pentru că este trimis de Tatăl ca să facă voia Tatălui și nu a Sa personală ( Ev.Ioan V,30) .Pe scriitorii omenirii nu i-a trimis nimeni, și-au luat ei singuri această misiune.

              Există în oameni o vitală nevoie de a face cunoscută " filozofia" sa de viață   și  de a se face cunoscut. Persoana în general , vrea să arate că este capabilă de ceva. Ea se mîndrește și vrea să se mîndrească cu ceea ce face  sau gîndește.  Sunt oameni care fac o misiune din scris, literatura, poezie, filozofie, etc, chiar dacă ei nu sunt trimiși de nimeni , ci doar pentru pasiunea și  plăcerea lor. Este un "dar" natural. Gîndurile și simțămintele sunt ca lava unui vulcan care clocotește și  vrea să iasă afară. Nu   știi cine sunt acești scriitori, nu știi din care motiv o fac, nu știi dacă o fac din dragoste de adevăr sau să comercializeze  adevărul. Oamenii  au un motiv personal în tot ceea ce scriu, dar nu înseamnă că  adevărul  este totdeauna pe locul întîi . A scrie ceva care e la modă, sau se vinde repede, sau a scrie cu grija de a  ține cît mai departe lumea reală în  care trăiești , de ceea ce scrii, toate acestea au simbolul și  greutatea  sărutului pe care Iuda l-a dat lui Hristos. Au fost dintotdeauna în istorie prezenți  și sunt și azi  mulți scriitori  jongleuri, care  jonglează  cu adevărul cum vor ei. De aceea să nu ne încredem cu ușurința în ceea ce scriu.  Sf. Pavel ne îndeamnă să cercetăm "duhurile".

           A te face mesajer (scriitor) pentru că vrei tu este foarte riscant. Credem orbește în ideile noastre, le considerăm cele mai bune și cele mai adevărate, le idolatrizăm și ne idolatrizăm. Facem totul ca oamenii să ne creadă, facem totul ca oamenii să  creadă numai în ceea ce scriem noi. In primul rînd omul se prezintă cu puteri limitate , confuze și contradictorii. De aceea eforturile sale sunt de lăudat nu de contestat.

           La cei trimiși primează în mod absolut raspunderea în fața lui Dumnezeu.

Cine nu este trimis nu se gîndește la răspundere ci dă frîu pasiunii. Cei trimiși nu se bucură pentru marile opere care le-au creat ,ci sunt foarte îngrijorați, așteaptă efectul asupra cititorului  , trăiesc sentimentul unei misiuni pe care trebuiau s-o împlinească. El se apleacă asupra omenirii pentru a trimite o rază de lumină , pentru a o scoate din întuneric și a-i dărui bucurie și speranță . Cînd omenirea s-a simțit înțeleasă de scriitor , în momentul acela s-a produs o mare minune, minunea bucuriei totale. Cine nu este trimis se bucură de "imperiul său"  creat și dorește cu orice mijloace să mărească acest imperiu.  Cine este trimis însă  se  împărtășește din bucuria omenirii pe care el însuși a creat-o și prin aceasta și-a atins scopul.