Menu

Stiri si Avize
Spiritualitate - Discutii
Evenimente - Manifestatii

Resurse utile


Patriarhia Ortodoxa Romana

Mitropolia din Paris

Episcopia Ortodoxa Romana a Italiei

Romanii din Bologna

Publicitate

Calendar Crestin Ortodox




Despre taina Sfantului Maslu

(26/4/2012)Scris in: Spiritualitate de:Parintele Ion

Taina Sfîntului este o taină deosebită atît prin scopul pe care îl are cît şi prin participarea celor care trebuiesc să fie prezenţi. Scopul acestei sfinte taine pare simplu, însă avem mult de meditat în jurul său. Este o taină săvîrşită de mai mulţi preoţi, posibil şapte preoţi, pentru vindecarea celor bolnavi. Prin rugăciunea preoţilor se sfinţeşte uleiul pentru ungerea celor bolnavi, care sunt prezenţi la slujbă cît şi a celor care sunt pe paturile spitalelor sau acasă. În general creştini solicită Sfîntul Maslu pentru cei bolnavi fizic, mai puţin pentru cei bolnavi sufleteşte. Credinţa noastră creştină ortodoxă ne învaţă că omul moşteneşte păcatul lui Adam şi odată cu el şi boala, pentru că boala, suferinţa şi moartea sunt consecinţele fizice ale păcatului strămoşesc. Moştenim însă şi consecinţe sprituale ale păcatului lui Adam cum sunt întunecarea minţii , adică nu mai deosebim clar binele de rău, adevărul de minciună, etc. Suntem dominaţi de mîndrie, de invidie, de gelozie, de frică , de lene şi multe altele , stări pe care Adam nu le avea şi nu le trăia înainte de a păcătui în faţa lui Dumnezeu. De aceea toţi suntem păcătoşi prin Adam şi bolnavi în acelaşi timp. Mîntuitorul a fost întotdeauna foarte sensibil în faţa omului suferind sau bolnav. De aceea proorocul Isaia spune : "că acesta suferinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat". Aceasta a fost crucea lui Hristos , adică nu a luat pacatul lui Adam dar a luat pe spatele Său consecinţele acestui păcat. S-a implicat în istoria omenirii datorită milosteniei Sale, a neputinţei de a fi indiferent, renunţînd la slava Sa, făcîndu-se ca noi. Sfinţii Părinţi au fost mari cunoscători ai suferinţelor sufleteşti şi trupeşti. Ei au intrat în tainele sufletului nostru şi au scris despre felul cum a intrat boala în om prin păcat , cum a răvăşit mintea, cum a întinat inima , cum suferinţa şi boala duce trupul la stricăciune, spre pămîntul din care a fost luat. Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia ? scrie Sf. Pave ( Romani 7, 24). Urmînd lui Hristos , Sfinţii Părinţi au înţeles că milostenia este cel mai important medicament pentru vindecarea bolilor noastre, milostenie pe care trebuie s-o cerem de la Dumnezeu şi pe care trebuie s-o avem între noi. Fără să fii milostiv nu te poţi fi iertat şi mîntuit . Condiţia umană după căderea în păcat îşi are drama ei profundă , fapt pentru care milostenia lui Dumnezeu pentru creatură ca şi milostenie creştinilor între ei pătrunde şi sensibilizează sufletul, rupe indiferenţa devenind disponibili să ne sacrificăm pentru cei în nevoie şi suferinţă. Milostivi fiţi precum şi Tatăl cel ceresc milostiv este Luca 6, 36 . A fi milostiv înseamnă a trăi suferinţa celui în suferinţă, înseamnă a te împărtăşi din ea, a o lua pe umerii tăi, a- i uşura greutatea . Purtaţi-vă sarcinile unii altora , spune Sf. Ap. Pavel Galateni 6, 2 . În milostenie se găseşte o taină şi o lucrare dumnezeiască. Trebuie să-i hranim pe cei flămînzi trupeşte pentru a ne astîmpăra foamea sufletului nostru ; trebui să potolim setea celui însetat pentru ca să astîmpărăm setea sufletlui nostru. Prin milostenie se produce o lucrare tainică între sufletul tău şi trupul aproapelui tău. Participarea la suferinţa celui în suferinţă uşurează greutatea suferinţei, micşorează dificultatea de suportare , măreşte bucuria , întăreşte credinţa şi dă nădejde celui în suferinţă. La Sf. Maslu noi venim să cerem milă de la Dumnezeu pentru ca să fim milostivi cu aproapele nostru , ca să putem primi şi noi milă( 2 Cor. 1, 4 şi 2, 2) . Împărtăşirea reciprocă în suferinţă ca şi în bucurie face să întărească comuniunea între creştini , să trăiească împreună şi să împartă totul împreună. Important este ca în toate să nu fim niciodată singuri ci în comunitatea Bisericii, în numele Sfintei Treimi. Adam a plîns cu amar la porţile raiului pe care tocmai îl pierduse dar nu a aflat mîngîierea. Prin Sfîntul Maslu noi găsim din nou mîngîierea prin alinarea bolilor noastre sufleteşti şi trupeşti pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte. Amin

Preot Ion Rîmboi.