Duminică  4 martie 2012 în Biserica noastră , după Sfînta Liturghie , a avut loc o întîlnire emoționantă cu mamele și fetele din Comunitatea noastră : dăruirea unui mărțișor tuturor femeilor. Acest obicei  amintește în același timp de respectul care trebuie să l dăm mamelor și sexului  feminin în general ca și sosirea primăverii, motiv de bucurie și veselie. Comunitatea noastră trăiește intens acest eveniment de cîțiva ani , invitînd toate femeile și mamele din Comunitatea noastră să fie prezente în prima duminică din luna martie a fiecărui an, zi în care avem ocazia să ne exprimăm sentimentele noastre de prețuire   către ele.

Iarna , cu venirea primei zăpezi , ne aduce o mare bucurie în suflet . Albul zăpezii care schimbă culoarea lumii ce ne înconjoară, jocul şi bătaia cu zăpadãă, aerul curat pe care-l inspirăm , zăpada care schimbă în mod magic, lumea urîtă în care trăiam, într-o lume care este mult mai aproape de cea pe care o visăm şi ne-o dorim. Ceva din toate acestea ne produce o mare bucurie. Poate că schimbarea culorii sau a înfăţişării lucrurilor, persoanelor sau a lumii, sau poate că schimbarea în sine împrospătează şi bucură, sau poate că noi înşine cerem ca lumea să fie mereu în schimbare .

La sfîrşitul iernii , însă sentimentele noastre încep să simtă plictiseala, să aibă nevoie de o schimbare a decorului , schimbare care să ne trezeasca la viaţă. Venirea primăverii înseamnă trezirea la viaţă şi aceasta pentru că trăiam în amorţire. Eu mă bucur în mod deosebit de venirea primăverii, nu pentru că am scăpat de frig, cît pentru că ea semnifică naştere , renaştere, freamăt , mişcarea întregii naturi vii care iese la lumină pentru a se bucura de viaţă. Iarna ne goneşte la culcuş, la căldură în adîncimile pămîntului, spun vieţuitoarele, dar primăvara ne cheamă la lumina şi căldura soarelui.

Freamătul naturii care emană bucurie pretutindeni nu seamănă cu agitaţia noastră care aduce stres şi nervozism. Aici natura ne dă o lecţie şi ar fi o nebunie să fim aroganţi în faţa ei aşa cum ne este prostul de obicei. Trezirea la viaţă o simþim şi noi din plin. Ghioceii , brînduşele , cîntatul păsărilor , razele mîngîietoare ale soarelui , natura în sine ne oferă şi de ce să nu spunem că în realitate ea se oferă pe sine.

Mărţişorul are o istorie strîns legată de naturã. El simbolizează în sine un dar oferit de un bărbat unei femei. Acest dar însă înseamnă respect, sentimente alese şi curate , sună ca o declaraţie de dragoste pe care un bărbat o face unei femei. Este un motiv de mare bucurie atît pentru bărbat cît şi pentru femeie. Prin aceasta, lumea bărbaţilor şi lumea femeilor se descoperă frumoasã , capabilă de un schimb de bucurii înălţătoare.

Darul stă la bazaă întregii lumii pe care Dumnezeu a creat-o , fapt pentru care schimbul de daruri curate ne umanizează, ne face buni şi frumoşi. Cel care dăruieşte şi cel care primeşte darul descoperă o nouă sferă în care trăieşte, mult mai înaltă decît cea în care a trăit pînă acum. Azi privirile femeilor care întîlnesc privirile bărbaþilor sunt priviri îngrijorătoare, suspecte, băinuitoare, pensionate şi înfricoşate. Mărţişorul are însă puterea de a schimba aceste priviri dacă el este dăruit de un bărbat. Bucuria şi emoţia pun stăpînire pe sufletul unei femei. Toţi dorim ca bărbaţii şi femeile din lumea aceasta să fie frumoşi , bucurosi şi plini de viaþă, dar numai darurile reciproce înfrumuseţează persoanele. Orice dar este şi trebuie să fie motiv de bucurie.